Ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA) – Cauze, Simptome, Diagnostic, Tratament și Prevenție

Ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA) este una dintre cele mai întâlnite și mai serioase leziuni ale genunchiului. Ea apare frecvent la sportivi, dar poate afecta și persoane care nu practică sport de performanță – de la adolescenți activi, până la adulți care suferă accidente casnice sau rutiere.

Această afecțiune este important de înțeles nu doar pentru că provoacă durere și instabilitate, ci și pentru că netratată corespunzător poate duce la artroză precoce și alte complicații.

Cuprins:

• Ce este ligamentul încrucișat anterior (LIA)?

• Cauzele rupturii de ligament încrucișat anterior

• Simptomele rupturii de ligament încrucișat anterior

• Diagnostic – Cum se depistează ruptura de LIA?

• Tratamentul rupturii de ligament încrucișat anterior

• Recuperarea după operația de ligament încrucișat anterior

• Complicații dacă ruptura nu este tratată

• Prevenția rupturii de LIA

• Întrebări frecvente (FAQ)

• Concluzie

Genunchiul este una dintre cele mai complexe articulații din corpul uman, susținută de patru ligamente principale:

• ligamentul colateral medial (LCM),

• ligamentul colateral lateral (LCL),

• ligamentul încrucișat posterior (LIP),

• ligamentul încrucișat anterior (LIA).

Ligamentul încrucișat anterior are rolul de a:

• împiedica deplasarea excesivă a tibiei față de femur,

• stabiliza genunchiul în mișcările de pivotare, sărituri și opriri bruște,

• proteja meniscurile și cartilajul de solicitări anormale.

Dacă LIA se rupe, genunchiul devine instabil, mai ales în timpul mișcărilor de rotație sau schimbare bruscă de direcție.

Cele mai frecvente cauze includ:

• Accidente sportive – fotbal, baschet, handbal, tenis, volei, schi. Mișcările bruște de pivotare, aterizările incorecte sau contactele directe duc frecvent la ruptură.

• Aterizare greșită după sărituri – mai ales dacă genunchiul este întins și rotat.

• Opriri bruște sau schimbări rapide de direcție – frecvente în sporturile de echipă.

• Lovituri directe la genunchi – de exemplu, într-un accident rutier sau o ciocnire pe teren.

• Alunecări și căderi în viața de zi cu zi sau la locul de muncă.

Factori de risc:

• Sexul feminin (din cauza anatomiei și hormonilor, riscul este mai mare).

• Dezechilibre musculare (cvadriceps puternic, dar ischiogambieri slabi).

• Lipsa antrenamentului neuromuscular.

• Suprafața de joc dură sau încălțăminte neadecvată.

Semnele clasice sunt:

• Pocnet sau trosnitură în momentul accidentării.

• Durere intensă, resimțită imediat.

• Umflare rapidă a genunchiului (în primele 2-6 ore).

• Instabilitate – senzația că „fuge” piciorul la mers sau alergare.

• Dificultăți la sprijin și mers șchiopătat.

• Limitarea mobilității genunchiului.

La unele persoane, durerea inițială poate scădea după câteva zile, dar instabilitatea persistă. Acesta este un semn clar că ligamentul nu își mai face treaba.

Un consult la medicul ortoped este esențial. Diagnosticul se bazează pe:

• Examinarea clinică – teste precum Lachman, Pivot Shift sau testul sertarului anterior.

• RMN (rezonanță magnetică nucleară) – cea mai sigură metodă pentru confirmarea rupturii și identificarea altor leziuni asociate (menisc, cartilaj).

• Radiografie – nu arată ligamentele, dar este folosită pentru a exclude fracturi.

Tratamentul depinde de:

• vârsta pacientului,

• nivelul de activitate,

• gradul de ruptură (parțială sau completă),

• obiectivele pacientului (sportiv de performanță sau persoană activă recreațional).

1. Tratament conservator

Se aplică în cazurile ușoare sau la pacienții sedentari. Include:

• Repaus, gheață, compresie, ridicarea piciorului (protocol RICE).

• Anti-inflamatoare și medicație pentru durere.

• Fizioterapie pentru întărirea mușchilor și stabilizarea genunchiului.

• Orteze pentru genunchi pentru a asigura susținerea genunchiului.

Totuși, fără ligament, genunchiul rămâne instabil și există risc mare de leziuni secundare (menisc, artroză).

2. Tratament chirurgical

Este recomandat pentru:

• sportivi și persoane active,

• rupturi complete,

• instabilitate severă.

Operația constă în reconstrucția ligamentului cu o grefă (din tendon rotulian, ischiogambieri sau cvadriceps).

Grefa nu „sudează” imediat. Este nevoie de 6-12 luni pentru ca noul ligament să se integreze complet.

Recuperarea este la fel de importantă ca operația în sine.

• Săptămânile 1-3: controlul durerii și al inflamației, recăpătarea mobilității inițiale.

• Lunile 1-3: exerciții de forță pentru cvadriceps și ischiogambieri, mers normal.

• Lunile 3-6: antrenamente de stabilitate, echilibru și coordonare.

• După 6 luni: alergare ușoară, sport recreațional.

• După 9-12 luni: revenirea la sport de performanță.

Statistic, peste 90% dintre pacienți revin la nivelul lor de activitate de dinaintea accidentării.

• Leziuni meniscale repetate.

• Uzura prematură a cartilajului.

• Apariția artrozei la vârste tinere.

• Instabilitate cronică a genunchiului.

Deși nu poate fi prevenită 100%, riscul poate fi redus prin:

• Încălzire corectă înainte de sport.

• Exerciții de forță și flexibilitate.

• Antrenamente de echilibru și coordonare neuromusculară.

• Folosirea încălțămintei și a echipamentului adecvat.

• Evitarea supraîncărcării și a antrenamentului excesiv.

Programele speciale de prevenție (precum FIFA 11+) au redus semnificativ incidența rupturilor la sportivi.

1. Cum îmi dau seama dacă am rupt ligamentul încrucișat anterior?
Dacă ai auzit un pocnet, genunchiul s-a umflat rapid și simți că îți fuge piciorul, există șanse mari să fie LIA. Confirmarea se face doar prin RMN.

2. Se poate vindeca ligamentul singur, fără operație?
Nu. LIA nu se regenerează natural. Tratamentul conservator doar compensează parțial lipsa ligamentului.

3. Cât durează recuperarea după operație?
Între 6 și 12 luni, în funcție de pacient și de respectarea programului de recuperare.

4. Dacă nu fac operație, ce se întâmplă?
Genunchiul rămâne instabil, ceea ce duce în timp la rupturi de menisc și artroză.

5. Pot să fac sport după o ruptură de LIA?
Da, dar doar după recuperare completă. Sportivii de performanță pot reveni la 9-12 luni postoperator.

6. Este ruptura de LIA mai frecventă la femei?
Da. Din motive anatomice și hormonale, femeile au un risc de 2-8 ori mai mare față de bărbați.

Ruptura de ligament încrucișat anterior este o afecțiune serioasă, dar cu tratament și recuperare adecvate, majoritatea pacienților își pot relua viața normală și chiar activitatea sportivă. Cheia succesului constă în:

• diagnostic rapid,

• alegerea tratamentului corect,

• recuperare riguroasă,

• prevenție pe termen lung.