Ce este boala Osgood-Schlatter?
Boala Osgood-Schlatter este o afecțiune ortopedică specifică adolescenților aflați în plină creștere, caracterizată prin durere și inflamație la nivelul tuberozității tibiale (partea frontală a tibiei, imediat sub rotulă). Este o afecțiune benignă și autolimitată, ceea ce înseamnă că dispare de la sine odată cu terminarea perioadei de creștere. Totuși, simptomele pot fi supărătoare și pot afecta calitatea vieții unui copil activ, motiv pentru care părinții caută adesea informații și soluții.
Această boală a fost descrisă pentru prima dată în 1903 de doi medici, Robert Osgood și Carl Schlatter, de unde și numele său.
Cuprins
Cine este mai predispus la boala Osgood-Schlatter?
Deși poate apărea la orice copil în creștere, anumite categorii sunt mai afectate:
-
Băieți între 11 și 15 ani și fete între 9 și 13 ani (diferența apare deoarece fetele intră mai devreme în perioada de creștere accelerată).
-
Copii și adolescenți care practică sporturi precum:
-
fotbal
-
baschet
-
volei
-
gimnastică
-
tenis
-
atletism (mai ales alergări și sărituri)
-
-
Tineri care au antrenamente zilnice sau solicită intens genunchii.
Cauzele bolii Osgood-Schlatter
Cauza principală este dezechilibrul dintre ritmul accelerat de creștere osoasă și adaptarea tendoanelor și mușchilor. În timpul adolescenței, oasele cresc foarte repede, iar mușchii și tendoanele nu reușesc să țină pasul, ceea ce creează o tensiune crescută pe tendonul rotulian.
Factori declanșatori:
-
Suprasolicitarea genunchiului prin alergări, sărituri și mișcări repetate.
-
Microtraume repetate la nivelul tuberozității tibiale.
-
Dezechilibre musculare (cvadricepși foarte dezvoltați, dar mușchi ischiogambieri rigizi).
-
Predispoziție genetică – copii cu părinți care au avut aceeași problemă.
-
Lipsa încălzirii și a stretching-ului înainte și după sport.
Simptomele bolii Osgood-Schlatter
Simptomele variază ca intensitate și pot fi intermitente sau continue.
Manifestări tipice:
-
Durere localizată sub rotulă, care apare în timpul sau după efort.
-
Nodul sau umflătură dureroasă pe partea superioară a tibiei.
-
Sensibilitate la atingere (copilul se plânge când pui mâna pe zonă).
-
Rigiditate și disconfort după antrenamente.
-
În cazuri severe: dificultate la alergare, sărituri sau chiar mers normal.
Durerea poate fi de:
-
intensitate scăzută – suportabilă, dar deranjantă;
-
intensitate moderată – copilul începe să evite anumite mișcări;
-
intensitate mare – sportul devine aproape imposibil.
Un aspect important este că simptomele pot dura luni de zile sau pot apărea și dispărea în episoade, pe toată perioada de creștere.
Diagnostic
Diagnosticul este pus de către medicul ortoped pe baza:
-
examenului clinic (nodul caracteristic și durere la palpare);
-
istoricului medical (activitate sportivă intensă, vârsta copilului);
-
radiografiilor, doar în cazurile în care medicul vrea să excludă alte afecțiuni (fracturi, tumori osoase, infecții).
Nu este nevoie de RMN sau alte investigații complexe în mod uzual.
Tratamentul bolii Osgood-Schlatter
Tratamentul este conservator, adică non-chirurgical, și urmărește ameliorarea durerii și prevenirea agravării.
Principii generale:
-
Repaus relativ, nu absolut – copilul poate continua să facă sport, dar trebuie evitate activitățile care declanșează durerea intensă.
-
Aplicarea de gheață (10–15 minute după antrenamente).
-
Medicamente antiinflamatoare (ibuprofen, paracetamol) – doar la indicația medicului.
-
Genunchiere sau orteze speciale care reduc presiunea pe tendon.
Kinetoterapie și exerciții recomandate:
-
Stretching pentru cvadricepși și ischiogambieri.
-
Întărirea musculaturii coapsei și fesierilor pentru stabilizarea genunchiului.
-
Exerciții cu bandă elastică pentru forță progresivă.
Cazuri rare:
-
Infiltrații sau tratament fizioterapeutic (ultrasunete, laser).
-
Chirurgie – foarte rar, doar dacă simptomele persistă după încheierea creșterii.
Prevenirea bolii Osgood-Schlatter
Deși nu poate fi evitată complet, există metode care reduc riscul și severitatea:
-
Încălzire corectă înainte de antrenamente.
-
Stretching zilnic, mai ales pentru cvadricepși.
-
Folosirea încălțămintei adecvate sportului practicat.
-
Creșterea treptată a intensității antrenamentelor.
-
Evitarea antrenamentelor excesive fără pauze.
-
Ascultarea semnalelor corpului – durerea nu trebuie ignorată.
Complicații posibile
Deși rare, pot apărea:
-
persistența unui nodul osos dureros și după adolescență;
-
limitarea activităților sportive în perioada de creștere;
-
în cazuri foarte severe, calcificări la nivelul tendonului rotulian.
Întrebări frecvente (FAQ)
1. Dispare singură boala Osgood-Schlatter?
Da, odată ce creșterea osoasă se finalizează (în jur de 14–18 ani).
2. Copilul meu poate face sport în continuare?
Da, dar cu adaptări. Sportul nu trebuie întrerupt complet, însă e bine să se evite activitățile care cresc durerea (de ex. săriturile repetate).
3. Cum diferențiez această boală de o accidentare la genunchi?
La Osgood-Schlatter apare un nodul vizibil și durerea e localizată strict sub rotulă, nu difuză ca la entorse.
4. Poate rămâne sechele după boală?
Uneori rămâne o mică proeminență osoasă, dar fără durere și fără impact asupra mobilității.
5. Ce se întâmplă dacă nu tratez boala?
De obicei nu apar complicații grave, dar copilul va suferi de dureri repetate care îi pot limita sportul preferat.
6. Este nevoie de operație?
Foarte rar, doar dacă durerea persistă după finalul creșterii osoase.
7. Poate apărea la adulți?
Nu. Este o boală specifică adolescenței, legată de cartilajul de creștere.
8. Osgood-Schlatter afectează ambii genunchi?
În 20–30% din cazuri, da. Totuși, unul dintre genunchi este de obicei mai afectat.
9. Pot ajuta suplimentele de calciu sau vitaminele?
Nu există dovezi clare că suplimentele grăbesc vindecarea. Cel mai important este managementul efortului și exercițiile corecte.
Concluzie
Boala Osgood-Schlatter este o afecțiune frecventă, dar benignă, apărută în timpul adolescenței. Deși simptomele pot fi deranjante și pot limita temporar sportul, tratamentul este simplu și eficient, bazat pe repaus relativ, exerciții și controlul durerii.
Mesajul cel mai important pentru părinți și copii: nu este o boală gravă și nu lasă urmări majore, însă necesită atenție și gestionare corectă pentru ca adolescenții să își poată continua activitățile preferate în siguranță.
