Meniscectomie: Cauze, Simptome, Tratament și Prevenție

Meniscectomia este una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale la nivelul genunchiului și reprezintă îndepărtarea parțială sau totală a meniscului atunci când acesta este rupt sau deteriorat. Pentru mulți pacienți, diagnosticul de „ruptură de menisc” poate fi înfricoșător, dar în realitate, cu informațiile corecte și tratamentul potrivit, recuperarea este foarte bună.

Cuprins

• Ce este meniscul și de ce este important?

• Ce este meniscectomia?

• Cauzele rupturii de menisc

• Simptomele leziunii de menisc

• Diagnostic

• Tratament

• Recuperarea după meniscectomie

• Complicații posibile după meniscectomie

• Prevenție

• Întrebări frecvente

• Concluzie

Meniscul este o structură fibrocartilaginoasă în formă de semilună, situată în articulația genunchiului. Fiecare genunchi are două meniscuri:

• meniscul intern (medial) – aflat pe partea interioară a genunchiului, mai des afectat,

• meniscul extern (lateral) – aflat pe partea exterioară, mai flexibil, dar și el predispus la leziuni.

Rolurile principale ale meniscului sunt:

• amortizarea șocurilor dintre femur și tibie,

• stabilizarea articulației genunchiului,

• protejarea cartilajului articular de uzură,

• distribuirea uniformă a greutății corpului asupra genunchiului.

Când meniscul este rupt, aceste funcții sunt afectate, ceea ce duce la durere, instabilitate și risc crescut de artroză.

Meniscectomia este intervenția chirurgicală prin care se îndepărtează partea afectată a meniscului. Poate fi:

• parțială – se îndepărtează doar fragmentul rupt (cea mai frecventă și recomandată, pentru a păstra cât mai mult țesut sănătos),

• totală – se scoate întreg meniscul (se face rar, doar când nu se mai poate salva nimic).

Operația se face, în majoritatea cazurilor, prin artroscopie – o tehnică minim invazivă, cu incizii mici, recuperare rapidă și complicații reduse.

Ruptura de menisc poate apărea la oricine, dar există factori de risc clari.

1. Traumatisme acute

• Sporturi de contact (fotbal, rugby, baschet).

• Sporturi cu mișcări bruște de pivotare (schi, tenis).

• Ridicarea greutăților cu genunchiul în poziție incorectă.

2. Uzură progresivă (degenerativă)

• Vârsta peste 40–50 de ani.

• Slăbirea treptată a țesutului meniscal.

• Asocierea cu osteoartrită sau alte boli articulare.

3. Factori favorizanți

• Obezitate (presiune crescută asupra genunchilor).

• Dezechilibre musculare (lipsa forței în cvadriceps sau mușchii fesieri).

• Lipsa încălzirii înainte de sport.

• Antecedente de accidentări la genunchi.

Un menisc rupt poate da simptome variate. Cele mai comune sunt:

• Durere la nivelul genunchiului, accentuată la mișcări de torsiune sau flexie profundă.

• Umflare (edem) – apare de obicei în primele ore după accident.

• Blocaj articular – imposibilitatea de a îndrepta sau a îndoi complet piciorul.

• Instabilitate – senzația că genunchiul „cedează”.

• Zgomote articulare – pocnituri sau trosnituri la mișcare.

• Scăderea mobilității – dificultate la urcat scări sau la ridicarea din șezut.

Uneori simptomele pot fi discrete și ignorate, dar în timp ruptura netratată duce la complicații.

Diagnosticul corect este esențial înainte de a decide tratamentul.

• Examen clinic – medicul verifică mișcările genunchiului și teste specifice (testul McMurray, testul Apley).

• RMN (rezonanță magnetică nucleară) – metoda de elecție pentru a vizualiza ruptura de menisc.

• Radiografie – nu arată meniscul, dar poate exclude alte probleme (fracturi, artroză).

• Artroscopie diagnostică – folosită rar, direct în scop terapeutic.

Nu toate rupturile de menisc necesită operație. Tratamentul depinde de: vârstă, tipul rupturii, localizare și severitate.

Tratament conservator (non-chirurgical)

Se recomandă în rupturile mici sau la pacienți vârstnici:

• odihnă și evitarea efortului,

• gheață locală (20 min/zi),

• medicație antiinflamatoare (la indicația medicului),

• fizioterapie și kinetoterapie – exerciții pentru întărirea cvadricepsului și mobilitate.

Tratament chirurgical – Meniscectomia

Se recomandă atunci când:

• durerea persistă în ciuda tratamentului conservator,

• există blocaj articular,

• ruptura este mare sau instabilă,

• pacientul este activ și dorește revenirea la sport.

Artroscopia este standardul actual – permite o recuperare mult mai rapidă decât chirurgia deschisă.

Recuperarea este esențială și se face în mai multe etape:

• Primele zile: controlul durerii și inflamației, mers cu sprijin parțial pe cârje.

• 2–4 săptămâni: exerciții de mobilitate, tonifierea cvadricepsului.

• 6–8 săptămâni: reluarea activităților zilnice normale.

• 3–6 luni: revenirea la sport, treptat, doar după aviz medical.

Kinetoterapia este cheia unei recuperări reușite. Fără ea, există risc mare de rigiditate și recidivă.

Deși este o operație sigură, există și riscuri:

• infecție locală,

• rigiditate articulară,

• durere persistentă,

• recidivă a rupturii,

• risc crescut de artroză pe termen lung (mai ales după meniscectomie totală).

Nu toate leziunile pot fi evitate, dar există măsuri de protecție:

• Încălzire înainte de sport.

• Exerciții de întărire pentru mușchii coapsei și fesieri.

• Menținerea unei greutăți normale.

• Folosirea echipamentului adecvat.

• Evitarea mișcărilor bruște și a pivotărilor pe genunchiul încărcat.

Prognostic după meniscectomie

• Majoritatea pacienților se recuperează complet și revin la viața normală.

• La sportivi, rata de revenire în activitate este ridicată (80–90%).

• Pe termen lung, păstrarea cât mai multor fragmente de menisc este crucială pentru prevenirea artrozei.

1. Cât durează recuperarea după meniscectomie?

Între 6 săptămâni și 3 luni, în funcție de tipul intervenției și de disciplină în recuperare.

2. Pot să fac sport după operație?

Da, dar revenirea trebuie făcută treptat, cu supraveghere. Sporturile de impact (fotbal, baschet) se reiau mai târziu decât cele ușoare (înot, bicicletă).

3. Meniscectomia doare?

Nu în timpul operației (se face cu anestezie), dar după pot exista dureri moderate, controlate cu medicație.

4. Care e diferența între meniscectomie și sutură de menisc?

• Meniscectomie = îndepărtarea fragmentului rupt.

• Sutură = repararea prin coasere.

Sutura este preferată la tineri, când ruptura este în zona bine vascularizată.

5. Ce riscuri există dacă nu fac operația?

Persistența durerilor, blocajul genunchiului, instabilitate și, în timp, dezvoltarea artrozei.

6. Ce alimente ajută la recuperare?

• Alimente bogate în colagen (supă de oase, pește, gelatină),

• Proteine de calitate (pui, curcan, ouă),

• Omega-3 (somon, semințe de in),

• Antioxidanți (fructe de pădure, legume verzi).

Meniscectomia este o procedură eficientă și sigură pentru tratarea rupturilor de menisc, dar cheia succesului stă în diagnosticul corect, alegerea tipului de tratament și recuperarea post-operatorie.
Un pacient informat are șanse mult mai mari de recuperare completă și prevenire a complicațiilor pe termen lung.

Dacă ai simptome de ruptură de menisc, nu amâna vizita la medicul ortoped – tratamentul corect, aplicat la timp, îți poate salva sănătatea genunchiului pentru ani de zile.