Luxația de umăr, cunoscută și sub denumirea de „umăr dislocat”, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni traumatice ale articulației umărului. Umărul este cea mai mobilă articulație a corpului uman, ceea ce îl face foarte vulnerabil la instabilitate și dislocare.
Înțelegerea cauzelor, simptomelor, tratamentului și măsurilor de prevenție este esențială pentru orice persoană care a trecut prin această problemă sau care dorește să evite complicațiile.
Cuprins
Ce este luxația de umăr?
Luxația apare atunci când capul humeral (partea rotundă a osului brațului) părăsește cavitatea glenoidă a scapulei (umărului). Aceasta duce la:
-
întinderea sau ruperea ligamentelor,
-
afectarea capsulei articulare,
-
posibile leziuni ale cartilajului sau ale mușchilor din jur.
În cazuri mai ușoare, apare subluxația, adică o „alunecare parțială” a capului humeral, dar care tot poate cauza durere și instabilitate.
Cauzele luxației de umăr
1.Traumatismele directe
-
Căderi pe braț sau cot
-
Lovituri puternice la umăr (accidente rutiere, sporturi de contact)
-
Accidente casnice sau de muncă
2.Activitățile sportive
-
Sporturi de contact (fotbal, rugby, baschet)
-
Sporturi cu mișcări repetate deasupra capului (volei, tenis, handbal, înot)
-
Ridicări de greutăți cu tehnică greșită
3.Factori anatomici și genetici
-
Cavitate glenoidală superficială (umăr „mai instabil” din naștere)
-
Hiperlaxitate ligamentară (articulații mai „lăsate”)
-
Predispoziție ereditară
4.Antecedente personale
-
O luxație anterioară crește mult riscul de recidivă
-
Odată ce ligamentele și capsula au fost afectate, stabilitatea scade
Simptomele luxației de umăr
Cum îți dai seama dacă ai un umăr dislocat?
-
Durere bruscă și intensă, imposibil de ignorat
-
Deformarea vizibilă a umărului („umăr căzut” sau „în trepte”)
-
Limitarea totală a mișcării – pacientul nu poate ridica sau mișca brațul
-
Spasme musculare puternice în jurul umărului
-
Umflare și vânătăi care apar în câteva ore
-
Amorțeală sau furnicături în braț sau mână – semn că nervii sau vasele de sânge au fost afectați
Important: nu încerca niciodată să îți pui singur umărul la loc! Aceasta este o urgență medicală și doar medicul poate face manevra corect, fără să producă daune suplimentare.
Diagnostic
Medicul ortoped confirmă diagnosticul prin:
-
Examen clinic – verifică poziția, mobilitatea și durerea.
-
Radiografie – confirmă luxația și evidențiază eventualele fracturi.
-
RMN sau CT – folosite în cazuri complicate pentru a evalua leziunile ligamentare, cartilaginoase sau musculare.
Tratamentul luxației de umăr
1. Reducerea luxației (repunerea articulației la loc)
-
Se face în urgență, în spital.
-
Poate necesita sedare sau anestezie locală pentru relaxarea musculaturii.
-
După reducere, se verifică din nou radiologic dacă umărul este stabil și corect repoziționat.
2. Imobilizarea
-
Brațul este ținut într-o orteză sau imobilizator pentru 2–4 săptămâni.
-
Durata depinde de gravitatea leziunii, de vârstă și de istoricul pacientului.
Imobilizarea umărului se poate realiza printr-un bandaj complex ce nu permite sub nici o formă miscarea articulației, Bandajul Dessault. De asemenea, mai există și Orteza tip Dessault, care funcționează pe același principiu ca și bandajul, dar este mai comod de purtat și, în caz de nevoie, poate fi dat jos mult mai ușor, având prindere cu scai.
3. Recuperarea prin fizioterapie
-
Exerciții pentru recăpătarea mobilității și întărirea musculaturii.
-
Se începe treptat, după perioada de imobilizare.
-
Fizioterapia are rolul de a reduce riscul de recidivă.
4. Tratamentul chirurgical
Se recomandă în cazuri severe sau recurente:
-
Reparația Bankart – reatașarea ligamentelor și capsulei rupte.
-
Remplissage (procedura Hill-Sachs) – corectarea defectelor osoase.
-
Procedura Latarjet – stabilizare cu ajutorul unui transfer osos.
-
Proteza de umăr – pentru cazurile foarte grave sau cu distrugeri extinse.
Chirurgia este frecvent recomandată sportivilor tineri sau persoanelor cu recurențe multiple.
Recuperarea după luxația de umăr
-
Activitățile ușoare pot fi reluate după aproximativ 2 săptămâni.
-
Activitatea sportivă sau efortul fizic intens se reiau după 6 săptămâni – 3 luni, în funcție de evoluție.
-
Recuperarea completă poate dura 12–16 săptămâni.
Cheia succesului este fizioterapia constantă și respectarea indicațiilor medicului.
Complicații posibile
Dacă luxația nu este tratată corect, pot apărea:
-
Luxații recurente (instabilitate cronică)
-
Fracturi asociate
-
Leziuni nervoase sau vasculare
-
Umăr înghețat (capsulită adezivă)
-
Artroză secundară
Prevenție
-
Încălzire și stretching înaintea activităților sportive
-
Echipament de protecție în sporturile de contact
-
Evitarea mișcărilor bruște și a ridicărilor incorecte de greutăți
-
Exerciții regulate pentru întărirea mușchilor umărului
-
Respectarea perioadelor de recuperare după o accidentare
Întrebări frecvente despre luxația de umăr
1. Este luxația de umăr o urgență medicală?
Da. Este o urgență și trebuie tratată imediat în spital.
2. Pot să îmi pun singur umărul la loc?
Nu! Există riscul să provoci leziuni grave nervilor, vaselor sau osului.
3. Cât durează recuperarea?
În medie 12–16 săptămâni. Mișcările normale apar după câteva săptămâni, dar sportul se reia mai târziu.
4. Este obligatorie operația?
Nu în toate cazurile. Se recomandă în special la tineri, sportivi sau dacă luxația reapare frecvent.
5. Ce pot face acasă după ce medicul a pus umărul la loc?
Aplică gheață, urmează indicațiile de imobilizare, ia antiinflamatoare dacă au fost prescrise și respectă programul de recuperare.
6. Cum pot evita recidivele?
Prin fizioterapie corectă, întărirea mușchilor stabilizatori ai umărului și evitarea mișcărilor bruște sau traumatice.