Introducere
Luxația de gleznă apare atunci când un traumatism violent produce o separare anormală în articulația talo-tibială, ceea ce înseamnă ruperea ligamentelor sau separarea parțială sau totală a capetelor osoase cu tibia, peroneul sau talusul. Această afecțiune poate duce la complicații serioase și necesită un diagnostic și un tratament prompt pentru a evita leziunile permanente.
Ce este luxația de gleznă?
Glezna luxată este cauzată de o răsucire forțată, o cădere sau o lovitură puternică. Leziunea poate fi parțială, când osul deplasat alunecă într-o parte, păstrând totuși congruența cu al doilea os, sau totală, când osul deplasat pierde complet congruența cu al doilea os. În cele mai multe cazuri, luxația de gleznă apare în același timp cu o fractură de gleznă, cazurile de luxație fără existența unei fracturi fiind rare.
Anatomia gleznei
Articulația gleznei este alcătuită din trei oase: tibia, fibula și talus. Sub aceasta se află articulația subtalară, situată între talus și calcaneu, care permite piciorului să se miște lateral. Ligamentele puternice mențin toate aceste oase la locul lor, oferind stabilitate și mobilitate articulației gleznei.
Cauze ale luxației de gleznă
Luxația de gleznă este frecvent cauzată de practicarea sporturilor profesioniste, în special cele care includ sărituri, accidente de mașină, accidente casnice, precum căderile de la înălțime, aterizări greșite pe o suprafață dură sau teren denivelat, contact dur sau o lovitură puternică în timpul activităților sportive, și răsuciri forțate sau bruște.
Factori de risc
Factorii de risc care cresc probabilitatea producerii unei luxații de gleznă includ activități sportive de mare intensitate, antecedente traumatice cum ar fi entorsa de gleznă, o fractură sau o luxație anterioară, anomalii funcționale de la naștere, afecțiuni genetice care produc slăbirea ligamentelor, precum sindromul Ehlers-Danlos, și obezitate.
Simptome
Simptomele luxației de gleznă includ durere puternică, zgomot de trosnitură în momentul luxației, umflare și învinețire a zonei, deformare importantă articulară, imposibilitatea mobilizării zonei, durere la atingere, incapacitatea de a pune greutate pe picior și, în cazurile severe, os care străpunge pielea.
Diagnosticare
Pentru a diagnostica corect luxația de gleznă și a evita complicațiile, este necesar un consult medical de urgență. Medicul ortoped va efectua o examinare clinică și va solicita examene imagistice, precum radiografii sau RMN-uri, pentru a determina gradul de afectare a gleznei.
Tratament
Tratamentul luxației de gleznă depinde de tipul de luxație și de leziunile asociate. Acesta poate include reducerea gleznei, adică repoziționarea oaselor gleznei de către medicul ortoped, imobilizarea gleznei folosind un bandaj elastic, ghips sau orteze pentru leziunile ușoare, tratamentul chirurgical pentru repoziționarea oaselor și repararea ligamentelor folosind plăci și șuruburi speciale, și artroscopia, o operație minim-invazivă pentru repararea luxației și a leziunilor colaterale.
Recuperare și fizioterapie
Recuperarea după o luxație de gleznă poate dura între șase și 12 săptămâni, în funcție de severitatea leziunilor. Fizioterapia și kinetoterapia sunt esențiale pentru recăpătarea mobilității și forței gleznei. Exercițiile de recuperare ajută la menținerea tonusului muscular și prevenirea rigidizării articulației.In timpul recuperarii, in functie de nevoile pacientului si recomandarile medicului, se pot folosi Orteza de glezna Walker, Orteza de glezna cu stabilizare metalica sau Orteza de glezna compresiva cu intarire din silicon
