Piciorul căzut, cunoscut și sub numele de drop foot, nu este o boală de sine stătătoare, ci un simptom care ascunde o problemă medicală. El se manifestă prin incapacitatea de a ridica partea din față a labei piciorului, ceea ce face mersul dificil și nesigur. Mulți pacienți descriu senzația ca și cum „piciorul nu îi mai ascultă”, fiind obligați să ridice genunchiul mai mult decât normal pentru a nu agăța vârful de podea.

Deși poate părea un detaliu minor, această problemă afectează nu doar mobilitatea, ci și calitatea vieții. Înțelegerea cauzelor, simptomelor și a opțiunilor de tratament este primul pas spre gestionarea eficientă.

Cuprins

• Cauze

• Simptome

• Diagnostic

• Tratament

• Preventie

• Viața cu picior căzut

• Întrebări frecvente

• Concluzii

Cauzele sunt multiple și se împart, în linii mari, în trei mari categorii: nervoase, musculare și centrale (legate de creier sau măduva spinării).

• Leziuni ale nervului peronier comun – apar frecvent după traumatisme, fracturi, operații de șold/genunchi sau chiar după perioade lungi de stat cu picioarele încrucișate.

• Afectarea coloanei lombare – o hernie de disc sau o stenoză poate comprima nervii responsabili de mișcarea labei piciorului.

• Boli neurologice – scleroză multiplă, scleroză laterală amiotrofică sau neuropatii periferice (inclusiv cele cauzate de diabet).

• Afecțiuni musculare – distrofii sau atrofie musculară după imobilizare prelungită.

• Afecțiuni cerebrale sau medulare – accident vascular cerebral, tumori sau traumatisme craniene.

Pe lângă aceste cauze, există și factori de risc precum diabetul, chirurgia ortopedică majoră și vârsta înaintată.

Cel mai evident semn este dificultatea de a ridica laba piciorului atunci când mergi. Dincolo de aceasta, pot apărea și alte simptome:

• mers anormal, de tip steppage (cu ridicarea excesivă a genunchiului);

• senzație de slăbiciune musculară în gambă;

• furnicături, amorțeală sau arsuri pe partea externă a gambei și laba piciorului;

• dureri lombare sau de șold, dacă problema provine din coloană;

• dezechilibru și risc crescut de cădere.

Unii pacienți dezvoltă simptomele brusc, de exemplu după un AVC, în timp ce la alții evoluția este lentă și treptată, cum se întâmplă în bolile degenerative.

Diagnosticul nu se face doar prin observarea mersului. Medicul va combina examinarea clinică cu investigații suplimentare:

• Electromiografie (EMG) și studii de conducere nervoasă – pentru a evalua funcția nervilor și a mușchilor.

• RMN lombar sau cerebral – dacă se suspectează hernie de disc, stenoză sau accident vascular cerebral.

• Analize de sânge – utile pentru a identifica cauze precum diabetul.

• Teste funcționale de mers și echilibru – pentru a măsura impactul asupra mobilității zilnice.

Tratamentul depinde de cauza de bază și poate fi conservator sau chirurgical.

Metode conservatoare

În multe cazuri, primul pas este utilizarea unei orteze pentru gleznă și picior (AFO), care menține laba piciorului într-o poziție corectă și previne împiedicarea. Fizioterapia joacă un rol esențial, prin exerciții care întăresc mușchii, mențin mobilitatea și antrenează din nou coordonarea. Tot mai des se folosește stimularea electrică funcțională (FES), o tehnologie care activează mușchii exact în momentul potrivit, facilitând mersul.

Tratament medicamentos

În funcție de diagnostic, pot fi recomandate antiinflamatoare, medicamente pentru durerea neuropatică sau tratamente specifice pentru afecțiuni precum scleroza multiplă ori neuropatia diabetică.

Tratament chirurgical

Atunci când nervul este grav afectat, iar metodele conservatoare nu dau rezultate, se poate recurge la chirurgie. Opțiunile includ decompresia nervului peronier, grefe nervoase, transferuri de tendoane sau, în cazurile severe, stabilizarea articulației gleznei.

Nu toate cazurile pot fi prevenite, însă există pași practici care reduc riscul:

• evitarea statului picior peste picior perioade lungi;

• menținerea unei posturi corecte și protejarea coloanei lombare;

• controlul riguros al glicemiei la persoanele cu diabet;

• exerciții regulate pentru întărirea musculaturii;

• adresarea rapidă la medic atunci când apar amorțeli sau slăbiciuni la nivelul picioarelor.

A trăi cu picior căzut presupune adaptări, dar nu înseamnă renunțarea la o viață activă. Încălțămintea adecvată, stabilă și confortabilă, este o condiție esențială. În locuință, eliminarea covoarelor alunecoase și instalarea unor bare de sprijin pot preveni accidentele.

Mulți pacienți se tem de stigmatizare sau de pierderea independenței, însă cu ajutorul ortezelor moderne, al exercițiilor și, la nevoie, al bastoanelor sau cârjelor, mersul poate fi mult îmbunătățit. Sprijinul psihologic este la fel de important: grupurile de suport și consilierea pot ajuta la gestionarea anxietății și frustrării.

1. Piciorul căzut se vindecă complet?
Depinde de cauză. Dacă nervul este doar comprimat și tratat la timp, șansele de recuperare sunt mari. În bolile degenerative, tratamentul se concentrează pe încetinirea progresiei și menținerea mobilității.

2. Piciorul căzut afectează ambele picioare?
De obicei este unilateral, dar în anumite boli (ex. neuropatia diabetică) poate fi bilateral.

3. Ce tip de specialist trebuie consultat?
Primul pas este neurologul. Dacă e nevoie, vei fi direcționat către ortoped, neurochirurg sau medic de recuperare.

4. Cât timp durează recuperarea?
Poate dura de la câteva săptămâni (cazuri ușoare) până la câțiva ani sau chiar poate rămâne permanent.

5. Ce exerciții ajută la picior căzut?

• Ridicarea repetată a degetelor (dorsiflexie).

• Exerciții cu banda elastică pentru întărirea gambei.

• Mers pe călcâie (dacă este posibil).

6. Există tratamente naturiste eficiente?
Nu există dovezi că tratamentele naturiste vindecă piciorul căzut. Totuși, masajele, acupunctura și suplimentele pentru sănătatea nervilor (vitaminele B, acid alfa-lipoic) pot completa terapia medicală.

7. Pot să conduc dacă am picior căzut?
Dacă piciorul afectat este cel drept, conducerea poate fi periculoasă. Există dispozitive speciale de adaptare a pedalei pentru persoanele cu picior căzut.

Piciorul căzut este un simptom serios, dar nu trebuie privit ca o sentință. Cu un diagnostic corect, tratamente moderne și un program de recuperare personalizat, pacienții își pot recăpăta independența și mobilitatea. Secretul este să nu ignori semnele și să consulți rapid un medic specialist atunci când apar primele dificultăți.